Pescuit la ştiucă: toamna cumetrelor dinţoase

Pentru pasionaţii pescuitului la spinning (dar nu numai, mulţi dintre practicanţii pescuitului la crap sau ai pescuitului staţionar îmbrăţişând spre sfârşitul toamnei această metodă de pescuit), apropierea sfârşitului de sezon înseamnă adevărata desfătare, aşteptată an de an cu sufletul la gură: pescuitul la ştiucă.

Delta Dunării devine brusc populată cu sute de bărci de pescuit şi cu sute de pescari sosiţi din toate colţurile ţării pentru câteva zile de pescuit la ştiucă. Aceştia sunt pescarii norocoşi, care beneficiază de zile libere/concedii, de distanţe mai apropiate faţă de Deltă (putând vizita astfel aceste meleaguri mirifice de câteva ori pe an) şi, de ce nu, de o situaţie materială care le permite o evadare la pescuit care este de cele mai multe ori costisitoare.

Mârliţă de râu

Pentru marea majoritate însă a celor care iubesc pescuitul la ştiucă, rămân variantele râurilor din zonă, a lacurilor de acumulare sau a unor bălţi de pescuit, acestea din urmă fiind însă, în multe regiuni din ţară, aproape inexistente.

Pentru că despre pescuitul la ştiucă în Delta Dunării s-a tot scris, iar densitatea exemplarelor de ştiucă este cu totul alta faţă de râurile interioare, voi atinge doar câteva aspecte referitoare la practicarea spinning-ului la ştiucă pe malurile apelor curgătoare în care încă mai avem norocul să-şi mai găsească găzduire câte o ştiucă (în fapt, de cele mai multe ori trebuie să ne mulţumim în drill-uri cu mârliţe).

Recomand, pentru pescuitul la ştiucă de pe mal o lansetă de 2.40 m, maxim 2.70 m, deşi unii pescari aleg chiar şi lansete de 3.00, mai greu manevrabile însă pe multe dintre maluri, unde întâlnim tot felul de piedici. Ca şi putere de aruncare, plaja de la 10-15 grame, până la 35-40 (echivalentul M, MH) este suficientă pentru apele noastre interioare care, din nefericire, nu mai (prea) găzduiesc monştri. Iar pentru că pescuitul la ştiucă este de apanajul în primul rând al nălucilor reactive (linguriţe rotative, oscilante şi voblere), blancul lansetei trebuie să aibă o acţiune moderată, spre moderate-fast, dacă ne gândim să folosim din când în când şi năluci soft (twistere, shaduri etc.).

Celebrul Salmo Slider

Cum ştiuca este un peşte răpitor ceva mai „leneş” (comparativ cu avatul, de exemplu), mai ales toamna, când acumulează grăsimi pentru iernat, şi cum de asemenea cunoaştem faptul că vânează cât mai aproape de „casă”, „citirea” locurilor cu potenţial este vitală pentru a ne lăuda cu o partidă de pescuit la ştiucă reuşită (obstacolele din apă, după care ştiuca se poate adăposti şi porni la atac când se apropie o „victimă”, păpurişul sau stufărişul de pe maluri, în zonele de şes în principal, în aval de poduri sau diguri ş.a.m.d.).

Pentru că vorbim despre pescuitul la ştiucă toamna, nălucile pe care le vom folosi în partidele de spinning vor fi ceva mai grele – dacă ne referim strict la linguriţele rotative şi oscilante – şi aproape întotdeauna sinking, dacă vorbim de voblere, pentru că trebuie să ajungă în substratul apei, acolo unde se retrag (şi) peştii care-i vor servi ca hrană în acest sezon cumetrei ştiuci.

Pentru o completare a celor spuse aici citiţi şi:

·        Toamna răpitorilor

·        „Vobleritul” – tehnici de bază

·        Nălucile – alegerea culorii potrivite