Cazuri întâlnite la pescuit

Cazuri întâlnite la pescuit. Organizarea socială a pescarilor (familia, ginta, tribul, uniunea de triburi)

1. Cazul fericit

Ultra-dis-de-dimineaţă. Nici cocoşii nu şi-au dezmorţit cucurigueştile gâtlejuri, când tu ţi-ai trasat deja zona de explorat, nezgârcindu-te când vine vorba de material de nădire. Îţi montezi cele două lansete, faci o cruce întru Doamne-ajută şi-ţi fericeşti pupilele sufletului cu un răsărit de soare decupat parcă de pe pânzele marilor maeştri ai penelului. Totul pare ireal de perfect, până…

Norul de praf care se apropie cu viteza… maşinii te trezeşte din neîmplinita reverie, reamintindu-ţi că oricâte veşminte de camuflaj ai îmbrăca, nicăieri nu mai poţi fi suficient de ascuns pentru a savura (deh, egoismul simţurilor) în linişte partida de pescuit.

Înainte de a descinde bipezii, portierele maşinii odată eliberate din încarcerare, îţi aruncă-n timpane jdemii de decibeli (la aşa intensitate parcă nici nu mai contează dacă e vorba de Guţă, BUG Mafia sau Rachmaninoff…), că-ţi vine imediat să regreţi folosirea cu regularitate a beţişoarelor igienice.  

După clasicele întrebări: „Trage, trage?”, „Muşcă?” sau „Ai prins ceva? (întotdeauna la persoana a doua singular!)”, după tradiţionalul „Hai noroc!”, specimenele descarcă un portbagaj de beţe de pescuit, de zici că se apucă de împădurit malul, le armează şi le lansează, marea majoritate a firelor ajungând „întâmplător” în zona nădită de tine, ba chiar peste firele tale. La picioare desfăşoară câteva juvelnice kilometrice, care la finalul partidei atentează serios la integritatea suspensiilor maşinii.

Căutând în memorie, recunoşti aceşti bipezi ca aparţinând ginţii pescar sportiv cu permis vizat la zi, familiile scule fără număr, fără număr şi rad tot ce prind. Această încrengătură, extrem de numeroasă, este compusă în general din bipezi foarte interesaţi de aspectul lor exterior (brăţări şi lanţuri groase de aur, telefoane mobile de ultimă generaţie, maşini bengoase cu sisteme audio trăsnet), neglijând până la desfiinţare eventualii vecini de (pe) apă.

2. Cazul mai puţin fericit

Soarele pastelează, în toată mărinimia şi splendoarea lui, lumini şi umbre cărora încerci să le desluşeşti mesajul din proiecţia imperceptibil-mişcătoare dată de revoluţia Terrei. La un moment dat, linia plină de linişte a acestei panorame este brăzdată intempestiv, din stânga şi din dreapta, de o proiecţie fulgerătoare, a unor antene, parcă.

Arunci nedumerit privirea spre dreapta. Voinici cu-n soi de pari groşi telescopici – de firmă - pe post de lansete, cu fiare, cu nailoane împletite-n ochiuri… Nelăsând niciun centimetru cub de apă neexplorat şi neexploatat, din deasa, întunecata şi interminabila pădure a braconajului au apărut reprezentaţii ginţii ecraniştilor.

Specie extrem de rezistentă la poluarea legislativă, la controale (sic!) pe apă şi la indignarea pescarului sportiv, ecranistul se deplasează de obicei în grup compact, asfixiind numeric pescarul obişnuit şi contribuind la dispariţia lui, inclusiv prin folosirea argumentată a bâtelor, pietrelor şi pumnilor, ori de câte ori este nevoie.

3. Cazul nefericit

Priveşti îngândurat apa ce ţi se dezvăluie. Încerci să realizezi dacă mai păstrează vreun secret demn de devoalat, dacă mai are ceva de oferit pescarilor, cu atât mai mult cu cât despre virginitate nici nu se mai poate vorbi după anii de siluire la care a fost supusă.

Te hotărăşti, într-un târziu, să faci un exerciţiu de spinning. Arunci un jig mai greu, mulinezi imperceptibil şi… hop! Mda, ai vrea tu să-ţi fi dispărut cârligul în clonţul dedicat al unui dinţos. Fugi de-aici, e agăţătură!

Tai firul, armezi din nou, arunci mai înspre dreapta, mulinezi imperceptibil (parcă am mai citit povestea asta) şi… hop! Iar agăţătură? Hm… parcă se mişcă puţin, dar nenatural.

Nişte zgomote plutinde din spate, te desprind de preocuparea filosofică de a desluşi definiţia creaturii de la capătul firului şi-ţi amintesc de coloana sonoră a ecranizării „Răscoala”. Un trib de băştinaşi războinici, tuciurii şi blonzi de-a valma, apropiindu-se, îşi leagănă bâtele spre cer, ca-ntr-un ritual de osândire, cel vizat de descântec fiind tu.

Făcând apel la cunoştinţele de cultură generală, realizezi că tocmai ai încălcat teritoriul tribului războinic al setcarilor. Având privirea aspră şi mânioasă, sprâncenele în general stufoase şi unite, frunţile înguste, membrii acestui trib se caracterizează prin nepăsare faţă de legile pescuitului şi au o atitudine războinică faţă de triburile paşnice ale pescarilor sportivi, încercând cel mai adesea să-i îndepărteze de teritoriile locuite de peşti, prin utilizarea celei mai inteligente arme pe care o au în arsenal - forţa.

Triburile setcarilor, deşi posed un puternic şi imperturbabil spirit războinic, plătesc totuşi şi tribut pentru a menţine pacea cu mult mai numeroasele, mai bine şi modern înarmatele uniuni de triburi ale autorităţilor de drept, pentru a nu fi ameninţate cu invazia, deportarea, sclavia sau exterminarea. Aceste tributuri se recalculează, periodic, în funcţie de cursul crap-tigaie al zilei respective, stabilit de BNR (Burta Nesătulului R(r)omân).

  

4.Cazul ideal, rar întâlnit, pe cale de dispariţie 

Undeva, pitit într-un colţ insignifiant al apei, aproape imperceptibil, zăreşti un individ cu un băţ de pescuit în mână, chinuindu-se să-i răpească naturii cea mai de preţ podoabă pe care o are în înzestrare: relaxarea.

Acest exemplar nesemnificativ şi rupt de realitate (conform definiţiei unora, fraier) face din ginta pescar sportiv cu permis vizat la zi, familia adevăratul pescar sportiv, specie ameninţată tot mai acut cu dispariţia, atât din cauza agresivităţii familiilor şi ginţilor malefice, a triburilor războinice amintite mai sus, cât şi datorită (mai ales!) nepăsării şi trădării de care au dat dovadă uniunile tribale ale autorităţilor de drept.