Cleanul – cel mai bun prieten al pescarului

Deşi primii paşi în pescuitul „adevărat” (abandonarea plutăritului după minusculii boişteni) i-am făcut alături de păstrăvi, cu care am rămas încă prieten, chiar dacă ne vizităm din ce în ce mai rar şi, din nefericire, ajung tot mai puţini la întâlniri, în devenirea mea (şi, cu siguranţă, a altor mulţi pescari), cleanul s-a alăturat periplelor mele încă din copilărie, dovedindu-şi până în ziua de azi fidelitatea, în toate momentele în care ceilalţi peşti mă tratau cu indiferenţă.

Faptul că îl întâlnim încă din Dunăre şi ne însoţeşte (tot mai) sus, aproape în creierul munţilor – în împărăţia păstrăvului şi a lipanului - împărţindu-şi tot mai des zona de dominaţie cu cea a păstrăvului (acesta din urmă fiind mult mai afectat de poluare, modificări climatice, configuraţia albiei ş.a.m.d.), nu face decât să demonstreze, o dată în plus, că prietenul clean este, cu siguranţă, specia de peşte care ne aruncă întotdeauna un colac de salvare, atunci când restul „locatarilor” din râuri sunt în somn profund.

Datorită incredibilei sale adaptabilităţi, de mediu (de la albiile nisipos-mâloase, străbătute de ape tulburii şi line, până la cele „pietruite”, cu ape reci, limpezi şi rapide), de hrană (cleanul fiind campion în acest sens, cu, probabil, cea mai variată gamă alimentară dintre toate speciile din zona noastră, de la fructe, cereale, la viermişori, râme, larve, lipitori, insecte, peştişori, broscuţe etc.), de climat (fiind unul dintre puţinele specii ce rămân active pe tot parcursul anului calendaristic), dar şi a complexităţii metodelor de pescuit sportiv care pot fi folosite în capturarea sa, tocmai datorită acestei game alimentare foarte variată, (practic toate metodele, clasice sau moderne – cu pluta, la fund, „pipăit”, la muscă, spinning etc.) cleanul ar putea deveni oricând, cu cinste, subiectul unei teze de doctorat în domeniul pescuitului.    

În sezonul rece, iarna, pe râurile pe care apa nu îngheaţă (în totalitate), cleanul rămâne unul dintre puţinii parteneri (cât de cât) activi, atât pentru adepţii spinningului – cu menţiunea că în acest sezon cleanul se hrăneşte de obicei pe fundul albiei sau cât mai aproape de el, deci riscurile legate de agăţarea şi pierderea nălucilor, căutându-l, devin simţitor mai mari decât în sezonul cald, când îl căutăm la/spre suprafaţa -, cât şi pentru „staţionari”, care vor miza în principal pe viermuşi, larve de libelule, râme (deşi am întâlnit des în literatura de specialitate amintit sângele închegat şi tăiat cubuleţe sau intestinele de pasăre, pentru perioada rece, personal încă n-am întâlnit vreun pescar cu asemenea momeală pe malul apei).

Primăvara este, cu siguranţă, cel mai slab sezon pentru pescuitul cleanului (dar, din nefericire, unul dintre cele mai bune în… braconarea lui), având în vedere instituirea celor două luni de prohibiţie, pe de o parte, precum şi topirea zăpezilor care tulbură apa râurilor, îi cresc nivelul şi fac imposibilă practicarea spinningului. În asemenea ape cu turbiditate crescută, unii pescari îşi încearcă şansa pescuind pe fundul apei, ca la mreană, cu caşcavaluri mirositoare şi/sau râme. Tot prin literatura de specialitate frunzărind, am găsit - în acest anotimp – cărăbuşul de mai, ca fiind una dintre cele mai prinzătoare momeli. Având o prezenţă extrem de scurtă, pe durata a circa două săptămâni din luna mai, este clar că perioada lor de „prindere” se derulează tocmai atunci când nu avem voie să-i folosim: în prohibiţie!

Pentru adepţii spinningului, vara nu aduce cine ştie ce mari modificări prin trusă (linguriţele sunt cam aceleaşi, cu „ajustări” de culoare datorate timpului mult mai însorit, iar dintre voblere, cele plutitoare sunt mai căutate/folosite), ci în principal de tehnică a pescuitului, cleanul hrănindu-se acum în straturile superioare ale apei, fericindu-ne cu pierderea a mai puţine năluci. Undiţarii se bucură de gama cea mai variată de hrană, pe lângă clasicii viermuşi sau râme, începând cu fructele (vişine, cireşe, coacăze, dude, zmeură etc.), cerealele (porumb în lapte), insecte de tot felul (lăcuste, greieri, gândaci de Colorado), larve (carabeţi, cari, omizi), dar şi broscuţe, lipitori şi peştişori vii. Personal, cea mai mare captură la clean cu momeli naturale am avut-o în urmă cu câţiva ani, când, după ce toate momelile mele au dat greş, am zărit în vegetaţia de pe malul râului broscuţe şi m-am încăpăţânat să prind una. A fost pentru prima oară când am avut aşa momeală în cârlig, iar „prietenul” a muşcat în mai puţin de 20 de secunde, în acelaşi loc în care-i trecuse pe la nas porumb, cosaş, râmă sau vierme…

O altă deosebire de sezonul rece este că vara, pe lângă cele două mari categorii de pescari enunţaţi mai sus (adepţii spinningului şi cei ai momelilor naturale), apar şi „muscarii”, cleanul alăturându-se salmonidelor pentru iubitorii acestui stil de pescuit sportiv.

Clean de Suceava

Toamna reprezintă, de departe, adevăratul anotimp al linguriţelor şi al voblerelor, dar şi a celorlalte metode de pescuit. Râurile nu mai au desele variaţii de debit şi de claritate/turbiditate din timpul verii, cauzate de (tot mai) frecventele precipitaţii torenţiale (iar posesorii de unelte din carbon/grafit, mai scapă de stres-ul înfiorătoarelor fulgere şi trăsnete). Temperatura mai scade, readucând pofta de mâncare a peştilor, estompată de zilele caniculare. În plus, apropierea sezonului rece îi împinge către acumularea de „resurse” suplimentare. Alte avantaje ale pescarului ar fi trezirea la ore mai „domestice”, datorită faptului că acum poţi pescui liniştit toată ziua, regăsirea liniştei care dispăruse odată cu primele grătare de pe malul apei, cu primele (dez)acorduri de manele şi cu transformarea râurilor în veritabile ştranduri.   

În privinţa uneltelor şi a accesoriilor pentru pescuit cleanul, indiferent de anotimpul în care se desfăşoară, acestea trebuie să fie cât mai fine, având în vedere precauţia de care dă dovadă. Fie că se pescuieşte cu năluci sau cu momeli naturale, eu sunt adeptul firelor de 0,16-0,18 (chiar 0,14), având în vedere că exemplarele foarte mari nu ne sunt tot timpul la îndemână (urmărind, de câţiva ani buni, o mare parte a presei şi a site-urilor de profil din ţară, fără a avea pretenţia că nu mi-a scăpat nimic, am descoperit cel mai mare clean cu care s-a „afişat” un pescar - 3,8 kg – pe râul Mureş, iar pentru zona Moldovei, 3,1 kg – pe râul Siret), dar şi că îmbunătăţirea continuă a calităţii vergilor/lansetelor şi a mulinetelor ne dau posibilitatea obosirii peştelui, fără riscul de a rupe firul. Pentru momeli naturale folosesc, în general, cârlige mărimea 8-12,  iar la spinning, rotative nr.0-2, de diverse culori sau combinaţii de culori, în funcţie de claritatea apei şi luminozitate şi voblere de 2-5 cm, într-o gamă şi mai diversificată de palete de culori, de la cele de suprafaţă (poppere), până la cele scufundătoare, în funcţie de anotimp şi de adâncimea apei. Oscilantele şi „plasticele” sunt folosite mai rar şi cu rezultate mai slabe la pescuitul cleanului.

Clean la vobler Salmo Hornet

Închei aici scurta pledoarie dedicată prietenului clean, despre care se pot scrie volume întregi, subliniind, o dată în plus, frumuseţea partidelor de pescuit pe care le poate oferi, pentru că el răspunde „prezent” aproape tot timpul, chiar şi atunci când căutăm alţi peşti sau când, ajungând întâmplător şi nepregătiţi pe malul apei, culegem un cosaş, un greier sau o broscuţă şi, în cârlig înfigându-le, le lăsăm să plutească odată cu apa…  

AICI aveti cel mai IEFTIN RCA