Spinning spectacol – năluci de suprafaţă

Pentru că majoritatea pescarilor consideră fly-fishingul (pescuitul cu muşte artificiale) drept cea mai spectaculoasă metodă de pescuit, spinningul ţine şi el ştacheta ridicată, prin folosirea voblerelor de suprafaţă – popper-e, stickbaits-uri, propbaits-uri, crawler-e – atacurile răpitorilor fiind şi în acest caz vizibile în toată splendoarea lor. Şi ce poate fi mai plăcut pentru un împătimit al pescuitului, decât să vadă „dorsalele” spintecând luciul apei în urmărirea nălucii sau „monstruleţul” irumpând pur şi simplu din adâncuri, luându-te cel mai adesea prin surprindere?

Echipament

Pentru acest stil de pescuit, avem nevoie de un echipament uşor, compus dintr-o lansetă (2,10 – 2, 40m) ceva mai rigidă, cu acţiune de vârf, deoarece tehnicile de recuperare solicită vârful lansetei din plin şi o mulinetă de clasă medie – 2500, de exemplu (vorbind la general, „ajustările” făcându-se mai apoi pentru un pescuit dedicat).

În privinţa firului, părerile sunt împărţite, cele mai multe înclinând însă spre folosirea textilului, eventual cu un înaintaş de fluorocarbon (bineînţeles că în cazul în care căutăm ştiuca vom ataşa şi o strună de wolfram sau tungsten, fineţea acestora neinfluenţând negativ evoluţia nălucii). Şi, pentru că pescuitul de suprafaţă este foarte solicitant vizual, nu uitaţi ochelarii cu lentile polarizate, indispensabili în acest caz.

Odată rezolvate aceste probleme de echipament, ajungem la un alt capitol important – alegerea voblerelor de suprafaţă, pentru că despre ele este vorba în acest material. Oferta de pe piaţă este destul de generoasă şi de diversificată – chiar dacă ne referim doar la producătorii renumiţi în domeniu (Rapala, Storm, Salmo, Yo-Zuri, Strike-Pro, River2Sea, Cozma etc.).  Paleta coloristică este, practic, imensă, dimensiunile acoperă de asemenea o plajă semnificativă, iar formele nu se lasă mai prejos (peşti, broaşte, rozătoare, insecte, păsări etc. – adică orice ar putea lua contact cu suprafaţa apei şi ar putea fi încadrat în meniul răpitorilor). Nouă ne rămâne misiunea (ingrată de cele mai multe ori) şi inspiraţia de a le alege pe cele câştigătoare, în funcţie de mai mulţi factori (răpitorul-ţintă, aspectul apei, perioada de pescuit, starea vremii etc.).

Nălucile de suprafaţă sunt, mai ales vara, pe placul tuturor răpitorilor, fie că e vorba de ştiucă, avat, clean, biban sau somn, excepţie făcând doar şalăul, fidel întunericului din adâncuri. În plus, ele au marele avantaj de a putea fi folosite cu succes în locurile cu multă vegetaţie, acolo unde voblerele obişnuite sunt condamnate la pieire (pierdere) din cauza agăţătorilor. Bineînţeles că modelele, dar mai ales dimensiunile vor fi alese în funcţie de talia trofeului dorit.

Echipamentul şi nălucile odată alese, nu ne mai rămâne decât să ne punem în valoare măiestria, ştiinţa şi experienţa acumulate de-a lungul timpului în prezentarea voblerelor de suprafaţă. Pentru că toţi ştim că o oră de practică face mai mult decât săptămâni de căutări teoretice asidue (fără însă a minimaliza importanţa ultimelor).

Tehnici de recuperare

Cele mai cunoscute şi mai folosite năluci de suprafaţa sunt popper-ele, uşor de recunoscut după despicătura din faţă (un fel de gură uriaşă, unde este amplasat şi inelul de prindere a firului), care în momentul recuperării taie suprafaţa apei şi generează sunete în funcţie de viteza cu care recuperăm firul, dar şi de modul în care „jucăm” din vârful lansetei. Astfel putem recupera liniar, mulinând de 3-4 ori, după care urmează o pauză de 2-3 secunde, apoi mulinăm din nou, popper-ul făcând în acest caz mici salturi pe apă, urmate de pauze scurte. Putem, de asemenea, efectua mici pompaje din vârful lansetei, urmate de recuperarea firului, în zigzag îngust. De obicei începem să recuperăm din momentul impactului voblerului cu apa, cu vârful lansetei ridicat, urmând a-l coborî  puţin câte puţin, odată cu scurtarea firului (în cazul prezentărilor agresive). Dacă pauzele dintre pompaje sunt mai lungi, atunci e mai bine să ţinem lanseta cu vârful spre apă pe toată perioada recuperării (în cazul prezentărilor subtile).

Propbaits-urile sunt echipate în plus cu o elice (metalică, de cele mai multe ori) dispusă pe ax, care se roteşte independent şi generează la recuperare un curent turbionar, care nu-i lasă indiferenţi pe răpitori. În acest caz, pe lângă tehnicile de recuperare amintite mai sus, beneficiind de elice, năluca respectivă poate fi recuperată şi continuu, fără pauze, liniar sau în zigzaguri uşoare.  

Cu forma cilindrică şi capetele rotunjite, stickbaits-urile sunt folosite cu succes atunci când folosim variaţiile de viteză şi de acţiune, recuperări în zigzag care imită deplasarea peştilor răniţi sau bolnavi, combinate cu pauzele în care recuperăm firul detensionat.

Năluci de suprafaţă mai aparte ca forme şi într-o gamă extrem de variată dată în primul rând de creativitatea fabricanţilor, crawler – ele sunt înzestrate cu o placă de metal sau plastic în partea frontală, care generează un „dans” specific la recuperare, dar şi cu aripi „înotătoare”, care produc mult zgomot la suprafaţă. Acestea imită în general păsări, insecte, rozătoare, care încearcă să evadeze de pe suprafaţa apei. 

Dând dovadă de o ingeniozitate şi o creativitate ieşite din comun, producătorii de voblere au realizat şi combinaţii între cele patru modele amintite mai sus şi, cu siguranţă, sunt în permanenţă în căutarea unor noi modele care să satisfacă instinctul prădătorilor dar, mai ales, „mofturile” cumpărătorilor, atraşi parcă mai mult decât „destinatarii” bijuteriilor, de minunăţia de forme şi culori întâlnite. 

De departe cel mai spectaculos spinning, pescuitul cu năluci de suprafaţă are şi un inconvenient, minor după părerea mea, faţă de trăirile pe care ţi le oferă cu generozitate o astfel de partidă: rata mult mai mare a rateurilor, datorată în proporţie de 99,9% nouă înşine, mai bine spus grabei pe care o manifestăm în momentul înţepării, petrecute de multe ori cu secunde sau fracţiuni de secundă înaintea momentului oportun. Iar această grabă este greu de înfrânat, cu atât mai mult cu cât suntem - d’a capo al fine – martorii atacului şi ne ia mâna pe dinainte, de frica vreunui rateu.  

Închei aici mica pledoarie pentru un spinning cu adevărat spectaculos – pescuitul „la suprafaţă”, urându-vă doar fire întinse şi, cum e firesc, rugămintea de a nu uita în nici un moment că şi copiii sau nepoţii noştri au dreptul să se bucure de o partidă de pescuit!