2 ani de pescuit... virtual!

Iată că deja – cu o viteză tot mai ameţitoare din nefericire – au trecut deja 2 ani de când blogul de pescuit care vi se înfăţişează, cu bunele şi relele/lipsurile lui, a primit botezul internetului. În tot acest răstimp, pe lângă faptul că nivelul de trai a căpătat nuanţe tot mai cenuşii, apele noastre publice – adică exact ceea ce ne doare mai mult pe noi, pescarii recreativi/sportivi – au devenit tot mai sărace, capturile tot mai puţine şi mai rare, braconajul tot mai sălbatic şi mai trecut cu vederea (ba chiar încurajat/practicat de multe ori tocmai de cei care trebuie să păzească stâna), balastierele tot mai multe şi mai adânc înfipte în albii şi tot aşa mai departe, lista neajunsurilor putând continua aproape la nesfârşit.

Au continuat, la fel, miştocărelile legislative, care au ajuns până acolo încât poţi fi săltat de pe malul apei, deşi ai aşteptat jumătate de an pentru un cartonaş plasticat pe spatele căruia scrie negru pe alb (sau, mă rog, pe bleu) Permisul de pescuit are valabilitate în toate habitatele piscicole naturale cu excepţia RBDD. E celebru de acum cazul pescarilor din judeţul Suceava, care au fost/sunt în permanenţă şicanaţi de reprezentanţii AJVPS (care se bazează pe nu ştiu ce proces câştigat în dauna ANPA), deşi apele au fost atribuite de către ANPA Asociaţiei Prieteni Pescari. Aşa s-a ajuns la cazuri – de neconceput din punctul meu de vedere – ca unii pescari să cotizeze dublu, la ambele asociaţii, pentru a putea sta cât de cât liniştit pe malul apei (vorba vine liniştiţi, pentru că ecraniştii, plăsarii etc. n-au nevoie de niciun permis pentru a-ţi face o zi de pescuit un calvar).

Din nefericire asociaţiile, în marea lor majoritate, nu fac decât să aştepte ciolanul gustos primit de la miile de membri  cotizanţi şi atât. Cu alte cuvinte s-au transformat în ceea ce noi numim chioşcuri de vândut permise, deşi legea prin care li s-au atribuit apele le impune şi ceva îndatoriri. Mai trece apoi un an presărat cu şicane şi alte mizerii, apoi mai vine o viză pe carnet, o căruţă de bani în cont…

Aş putea, repet, continua la infinit, dar ceea ce ar fi trebuit să fie o sărbătoare de aniversare, devine un strigăt neputincios într-o mare agitată, plină de rechini tot mai flămânzi.