Sezonul de pescuit 2013 la debut

Deşi teoretic şi… calendaristic sezonul de pescuit în apele colinare şi de şes începe la data de 1 ianuarie a fiecărui an, practic marea majoritate a pescarilor recreativi pun mâna pe lansete abia după ce s-au consumat atât lunile de iarnă, cât şi cele de prohibiţie la majoritatea speciilor de peşte, adică debutul lunii iunie (mai precis pe data de 7, în acest an).  Aşadar, mâine începe sezonul de pescuit!

Să vedem cu ce rele şi (mult prea puţin) bune vine noul sezon:

- în legislaţie şi mai ales în aplicarea ei s-a menţinut acelaşi haos. Există o nouă lege a pescuitului în fază de proiect, dar şi aceea are „bubele” ei, pentru că altfel nu se poate. De ce? Simplu, pentru că interesele sunt încă mari mai ales în ceea ce priveşte colectarea taxelor de la cotizanţi. Da, am spus corect „cotizanţi”, pentru că încă este foarte greu să te rupi de asociaţii şi să fii independent, datorită beţelor în roate pe care trebuie să le suporţi, pentru că are grijă legiuitorul de asta, după „consultările” cu cei care se erijează în reprezentanţii noştri.

- mai noua sau mai vechea înfiinţată (pe undeva autoproclamată) Federaţie Română de Pescuit Sportiv vrea să spargă monopolul AGVPS-ului, dar nu numai pentru a păstori cluburi de pescuit sportiv (a se citi „de performanţă”) şi competiţiile sportive aferente, ci, normal, vrea să ne înregimenteze şi pe noi, pescarii recreativi, pentru – aţi ghicit – aceleaşi nenorocite de cotizaţii de pescuit.

- trecerea Agenţiei Naţionale de Pescuit şi Acvacultură (ANPA) de la Ministerul Agriculturii la Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (pompoasă denumire, nu?) în nouă guvernare n-a avut şi darul sau menirea să aducă ceva nou sau în bine pentru noi, dovadă şi faptul că acele celebre de acum tabele cu asociaţiile care păstoresc apele din România n-au mai fost actualizate, ca să poţi fi tras de mânecă de oricine pe malul apei, iar pentru obţinerea/vizarea unui permis de pescuit trebuie să străbaţi jumătate de ţară.

- peşti în ape sunt tot mai puţini, braconieri tot mai mulţi şi mai lacomi, cel mai adesea în cârdăşie cu organele care trebuie să ia măsuri; dacă adăugăm şi numărul enorm al balastierelor care exploatează cel mai adesea ilegal, direct din albii, dar şi „binefăcătorii” care ne dau, chipurile, energie verde, distrugând iremediabil medii naturale, avem imaginea perfectă a ceea ce înseamnă pescuitul recreativ pe apele publice din România.

Încerc să închei acest material într-o notă optimistă, deşi îmi este foarte greu: singura zicere de bine este că, deşi tot mai puţin, încă mai avem peşte în ape. Dacă acesta va dispărea, suntem părtaşi şi vinovaţi şi noi înşine! Haideţi să-l protejăm, să nu mai venim cu traista plină de la pescuit, să nu mai hrănim pisica cu puiuţi de… somn (am văzut-o, cândva, şi pe asta!) şi, mai ales, să ne unim şi să acţionăm împreună (pentru că de unii singuri nu numai că e aproape imposibil, dar e şi periculos, în acelaşi timp) împotriva flagelului cel mai mare: braconajul.

Fire întinse să aveţi pe tot parcursul sezonului!