Atâta timp cât (aproape) totul
merge anapoda în România, cât clasa politică n-are porniri constructive, nici…
buzunare, decât pentru ea însăşi (+ trepăduşii care-i însoţesc cu plecăciuni
care mai de care mai artistice şi cu sărutări de dosuri cât mai apăsate), nu
este nicio mirare că şi pescuitul
recreativ/sportiv (conform unor
definiţii stupide) se afundă şi se îneacă în aceeaşi oală nedefinită a
ignoranţei şi a intereselor.
De prea mulţi ani legiuitorul,
oricare ar fi fost el, n-a binevoit să facă o diferenţă clară între pescuitul practicat ca hobby,
ca mijloc de recreere (adică exact activitatea a peste 99% dintre pescarii din România) şi pescuitul
de competiţie, aproape impropriu denumit pescuit sportiv.
De ani lumină AGVPS-ul din
România a controlat şi subordonat intereselor sale „piaţa” pescuitului
recreativ/sportiv, datorită în primul rând marii influenţe pe care încă o mai
are acolo „sus”. Au apărut apoi, timid,
câteva asociaţii de pescuit, care au încercat să spargă monopolul
AGVPS şi care păreau – din punctul de vedere al pescarului cinstit, plătitor de taxe
de pescuit şi cunoscător/aplicator al legislaţieidin domeniul pescuitului – să fie alternativa viabilă şi aşteptată de noi
toţi.
Bineînţeles că banii şi
interesele şi-au spus şi aici cuvântul, marea majoritate a acestor asociaţii de
pescuit nefiind altceva decât chioşcuri de vândut permise de pescuit (cu taxa de membru al pseudoasociaţiei
adiacentă).
Apoi, în această istorie
recentă (nu modernă!!!) a pescuitului
recreativ/sportiv, apare pe piaţa acaparatorilor de ciolane, o nouă
struţocămilă: Federaţia Română de Pescuit Sportiv. Gândindu-te că şi pescuitul de competiţie trebuie să se reaşeze, totul pare OK. La o privire
mai atentă, însă, observi că aberaţiile popesciene (& il presidente) dinspre această entitate duhnesc mai rău
decât o nadă de pescuit lăsată spre
putrefacţie. De ce? Simplu! Nişte
„băieţi deştepţi” cu rude sus-puse, în căutare de agoniseală rapidă, speră să
pună mâna pe pescuitul recreativ,
marele aducător de venituri, pentru că cluburile de pescuit de competiţie sunt prea puţine şi prea sărace pentru aceşti
mesianici trimişi spre pescuitul nostru mioritic.
Practic este o aberaţie care
numai în România ar putea avea loc. Gândiţi-vă cum ar fi, de exemplu, să
plătiţi Federaţiei Române de Fotbal tribut pentru miuţa pe care o jucaţi în
curtea şcolii, Federaţiei Române de Tenis de Câmp, pentru partida duminicală de
pe terenul din parc sau Federaţiei Române de Şah, pentru partida disputată cu vecinul
pe banca din faţa blocului!!! (şi exemplele pot continua la nesfârşit).
În momentul în care apele
publice din România sunt tot mai „greblate” şi secătuite de braconieri, când abia mai găseşti un
loc în care încerci să te recreezi (nu să cari portbagaje de peşte!), dar partenerii
pasiunii tale – peştii – ajung tot
mai rar sau mai deloc la întâlnire, atât Parlamentul României, cât şi
Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (care are în subordine Agenţia
Naţională de Pescuit şi Acvacultură - ANPA) se întrec în gafe prin
propunerea unor proiecte de legislaţie în pescuit aberante,
paralele cu realitatea, pentru că ele reprezintă emanaţia unor persoane care
n-au nici în clin nici în mânecă cu pescuitul sau, mai grav, sunt subsidiari
unor interese.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu