4 sept. 2013

AVATUL (Aspius aspius)


Pentru a întregi, treptat, blogul adresat pescarilor, voi adăuga, începând de astăzi, un nou capitol care va descrie, pe scurt, speciile de peşti cele mai apreciate şi mai căutate de către pescarii sportivi (sau recreativi) din România, începând cu peştii răpitori şi continuând cu cei paşnici.

Pescuit la avat

AVATUL (Aspius aspius)

Familia: Ciprinide
Alte denumiri: Aun, Arvat, Boulean, Hanţ, Vulcan, Vespere, Peşte Lup.
Caracteristici: Trup alungit, zvelt, sensibil comprimat lateral, cap conic, gura tăiată oblic, cu falca de jos proeminentă, ieşită în faţă, “armată” cu două rânduri de dinţi mărunţi înspre fund; solzii avatului sunt mărunţi, înotătoarea dorsală şi coada au nuanţe vineţii, iar cele ventrale roşiatice.
Răspândire: Dunăre, râurile de câmpie (urcând deseori până în zona colinară), unele lacuri şi bălţi.
Dimensiune&greutate  medie: 30-50 cm (excepţional 1m); 1-2 kg (excepţional 10-12 kg).
Dimensiune minimă legală: 30 cm
Metoda de pescuit recomandată: Pescuit cu momeli artificiale.

Deşi reprezentant al ciprinidelor, avatul iese din tiparul obişnuit, fiind singurul peşte exclusiv răpitor din această familie (din care mai ales cleanul, dar şi roşioara mare mai au înclinaţii de peşte răpitor), atacurile sale violente şi gălăgioase, în marea majoritate vizibile, la şi spre suprafaţa apei, încântându-ne ori de câte ori ne aflăm la pescuit, pe malurile apelor noastre.
De departe hrana de bază a avatului este obletele, omniprezent în apele colinare şi de şes, dar nu refuză nici altă plevuşcă sau, mai ales în “tinereţe”, insectele.
Pentru a localiza avatul căutăm tocmai bancurile de obleţi, pe care le atacă zgomotos, primăvara în apropierea şuvoaielor repezi, unde curentul îi aduce mărunţiş, sau în apropierea malurilor, atunci când curenţii sunt prea puternici, vara pe lângă bancurile de nisip, unde se aduna puietul; toamna, odată cu răcirea apelor şi apropierea iernii, avatul coboară şi el încet-încet spre straturile inferioare ale apei.
Bazându-se în mare măsură pe văz, avatul se simte mai bine în ape limpezi, pentru că aici îşi poate urmări prada mai uşor.
Odată localizat, avatul nu va fi la fel de lesne de urmărit ca în cazul altor peşti răpitori, pentru că el acoperă o arie mult mai largă de atac şi nu stă la pândă într-un singur loc aşteptând el prada.
Apreciat în mod deosebit de către iubitorii spinning-ului, datorită incredibilelor sale atacuri, dar şi indiferenţei cu care ne tratează de multe ori, capturarea sa fiind adesea un motiv de mare satisfacţie, avatul poate fi pescuit cu o gama largă de momeli artificiale, de la linguri oscilante lunguieţe sau linguriţe rotative cu paleta tip “salcie”, până la voblere cu tipuri şi adâncimi de evoluţie diferite (Salmo Thrill, RNR Blue Gill, Yo-Zuri Cristal Vibe, Salmo Pop etc.) şi chiar “silicoane”, de cele mai multe ori culorile naturale (imitaţie de oblete) fiind cele câştigătoare. 

Citeşte şi:
·        Un avat grăbit
·        Toamna răpitorilor

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu