Lipanul (Thymallus thymallus)
Familia: Salmonide
Alte denumiri: lipean, arămiu, cimbrişor
Caracteristici: trup prelung,
cu spatele încovoiat, capul mic care se termină cu un bot ascuţit; gura lipanului este mică, are dinţi mărunţi
şi este aşezată dedesubt; lipanul are
solzii destul de mari, iar înotătoarea dorsală, care îl şi defineşte, este
mare, asemănându-se cu un evantai sidefiu stropit ici-colo cu puncte
galbene-verzui, negre sau violete, însoţită mai spre coadă de o altă aripioară
mică şi moale, caracteristică tuturor salmonidelor; pe spate lipanul este vânăt-albăstrui,
lateralele sunt galben-verzui pastelate cu puncte negre şi/sau linii cafenii,
iar burta alb-argintie cu tente roşiatice.
Răspândire: în apele
din zona de munte, între zona păstrăvului şi a mrenei, în care se strecoară
deseori, fie că este vorba de migrat în amonte sau în aval.
Dimensiune&greutate
medie: 30 cm (excepţional 50 cm); 400 g (excepţional 1 kg).
Dimensiune minimă legală: 25 cm* (de câţiva ani pescuitul lipanului în România este interzis cu desăvârşire, pentru
refacerea populaţiei piscicole).
Metoda de pescuit recomandată: Pescuit
la muscă artificială.
Perla salmonidelor, iubit în mod special de către cei care practică pescuitul la muscă artificială – muscarii, dar şi de către... gurmanzi (lipanul are carnea albă – cu gust uşor
de cimbrişor - mai apreciată decât cea a păstrăvului), trăieşte în imediata
apropiere a păstrăvului, puţin mai în aval, dar cu tendinţe de urcare datorită
încălzirii apelor (ca şi în cazul cleanului). Habitatul său îl
reprezintă apele limpezi, cu şuvoaie repezi şi fund pietros, fiind extrem de
sensibil la orice urmă de poluare a apei.
Lipanul are un meniu
asemănător păstrăvului, care include insecte, larve, crustacei, carabeţi,
fiind, aşa cum am amintit mai sus, partenerul de bază al împătimiţilor pescuitului la muscă artificială,
salturile sale la suprafaţa apei, în zilele în care muscăreşte, fiind adevărate
spectacole, mai ales că spre deosebire de păstrăv, care rar sare şi a doua
oară după aceeaşi muscă dacă a ratat-o la primul salt, lipanul se încăpăţânează până o prinde, rateurile sale fiind mai
frecvente datorită gurii mult mai mici în comparaţie cu confratele păstrăv.
Ajuns pe cale de dispariţie sau dispărut complet de pe multe din apele
noastre, datorită poluării şi braconajului, în primul rând, dar şi faptului că
înmulţirea pe cale artificială (cum este cazul păstrăvului) este extrem
de dificil de realizat, deci şi repopularea apelor în atari condiţii, lipanul este ocrotit de lege de câţiva
ani, fiind interzis pescuitul său, cel puţin până la refacerea într-o oarecare
măsură a populaţiei piscicole.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu