Ultimele zile ceva mai
călduroase ale toamnei îţi distrag atenţia de la munca de birou, făcându-te să
te visezi pe malul apei, la o partidă de
pescuit care să atenueze greaua aşteptare din sezonul de iarnă, când îţi
poţi condimenta pasiunea supremă – pescuitul, doar cu vreo (scurtă)
evadare cu băieţii la o bibăneală la copcă.
Aşadar, convins să o comit (mini-partida de pescuit, nu vreo…
infracţiune), arunc în portbagaj de dimineaţă, în graba plecării la serviciu,
cizmele piept pentru pescuit în ape reci (nu sunt cizme din neopren, dar sunt
suficient de groase pentru a nu îngheţa), rucsacul cu câteva cutii de năluci
(voblere, linguriţe rotative şi oscilante, câteva twistere şi shaduri), cu două
mulinete şi tamburii de rezervă aferenţi, plus alte accesorii de pescuit &
mărunţişuri. Pentru că partida de
pescuit se preconiza a fi foarte scurtă, iar peştele ţintă era ştiuca (sau
mârliţa, deoarece exemplarele mai „îmbrăcate” sunt foarte rare în zonă), n-am
mai luat şi o lansetă dedicată pescuitului uşor (în speţă pescuitului la
clean), ci doar lanseta pe care o folosesc cel mai adesea în pescuitul de pe mal al ştiucii (DAM
Nanoflex Zander M de 2.40 m).
Orele de serviciu au trecut
greu, dar într-un sfârşit am ajuns pe malul râului Suceava, în aval de podul de
la Iţcani, într-un loc care a fost generos (comparativ cu alte locaţii
apropiate, cel puţin) în privinţa spinningului
la ştiucă în anii precedenţi. Cum n-am mai ajuns în acest an în zona respectivă,
prima impresie a fost total neplăcută, locul respectiv fiind recent „modelat”
de buldozere (pentru consolidarea malurilor), iar accesul spre zona mea de
pescuit distrus complet.
Nu dezarmez însă, mă echipez,
şi-mi echipez şi lanseta cu o mulinetă Shimano de 2500 pe care am fir textil PP
de 10 lb. (arhisuficient - ca şi rezistenţă - pentru reprezentanţii peştilor răpitori din zonă),
„prelungit” cu un înaintaş fluorocarbon de vreo 40 de centimetri şi armat cu un
jig de 10g pe care spânzură un twister alb. Chiar dacă (mă) repet, reamintesc
că întotdeauna încep o partidă de pescuit
la răpitori cu plastice moi, pentru că pot citi mai bine fundul unei albii,
descoperind obstacolele, iar în cazul (destul de des pe râuri)
agăţării/pierderii nălucii, nu fac în buget gaura produsă de un vobler de
firmă, de exemplu.
Barajul de piatră |
Practic twisterul respectiv
n-a rezistat mai mult de 5 minute până să-şi dea obştescul sfârşit într-un
obstacol de pe fundul apei, firul cedând la nodul dintre textil şi
fluorocarbon. Pentru a nu scurta şi mai mult timpul dedicat pescuitului, am
ataşat alt înaintaş fluoro, dar de data asta gata pregătit de acasă, cu
agrafele de rigoare (în cele mai multe cazuri prefer înaintaşul fluorocarbon pe
post de strună, deoarece este invizibil, nu modifică semnificativ evoluţia
nălucii în apă şi rezistă foarte bine la abraziune).
După ce şi o linguriţă
rotativă cu paletă mare şi uşoară, dar corp greu (creaţie proprie) a avut
foarte repede aceeaşi soartă, am decis să încerc să-mi salvez puţinul timp de
pescuit rămas până la căderea întunericului cu o schimbare majoră: abandonarea pescuitului ţintă la ştiucă, cu o
improvizaţie rapidă de pescuit la clean,
pentru că văzusem ceva mai în aval o „barieră” artificială, creată din pietre
mari, care plămădise un loc bun pentru clean, singura incertitudine fiind dată
de faptul că se observa că acest loc este construit foarte recent şi nu ştiam
dacă peştii apucaseră să-şi adopte culcuşurile în zonă.
După ce am plimbat fără succes
2-3 voblere de clean (Salmo, Strike
Pro, haiduc), am ales din trusă o linguriţă rotativă DAM Efzet nr.2 (4g) şi am
pus tamburul de rezervă cu monofilament Pike, fără strună (sperând totuşi măcar
la o mârliţă), lansând de data aceasta la circa un metru în avalul zidului,
paralel cu acesta, pentru că linguriţa rotativă era mai greu de scos din zonă
de curent, faţă de precedentele voblere.
Cleanul, pregătit să cedeze lupta |
Cum partida de pescuit se
apropia de final, atacul violent al unui clean frumuşel şi flămând de-a binelea
(toţi cei trei spini ai ancorei au fost prinşi în interiorul gurii) mi-a adus
palpitaţii şi puţină adrenalină, Nanoflexul dedicat pescuitului la ştiucă (şi
la avat, mai ales vara) fiind destul de senzitiv chiar şi în aceste condiţii şi
dăruindu-mi bucuria unui drill – chiar dacă nu asemănător cu al unei lansete UL
- la sfârşit de zi şi de partidă de
pescuit.
Aşadar, cum am amintit de
altfel şi în alte articole, cleanul rămâne unul din partenerii de bază pentru pescarul amator de spinning, fiind dispus de cele mai multe ori
să ne salveze o partidă de pescuit dedicată altui peşte răpitor.
Fire întinse!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu