Cele mai tari ieşiri la pescuit sau când viaţa bate filmul!

Arunci seara, în mare viteză, o privire peste google maps, doar-doar vei descoperi vreun loc de pescuit mai pe-aproape de casă, ca să nu te mai binecuvânteze consoarta vizavi de banii păpaţi de carburant. Oricum ai da-o în stânga şi-n dreapta, tot ce-i lipit de oraş sau la o aruncătură de băţ (10-20 km) colcăie în week-end-uri de pescari (chiar şi acum, la sfârşit de toamnă), aşa că te hotărăşti să faci un compromis, alegând un loc unde se ajunge foarte uşor cu maşina până pe mal, dar care este înţesat de “scobarişti”, în marea lor majoritate practicanţi ai pescuitului la plută, plus câţiva aruncători de feedere, gândindu-te în acelaşi timp (deh, optimistul din tine dă în clocot!) că deşi vei sta ca elevul obraznic pus la colţ de doamna învăţătoare şi te vei alege cu cel mai rău loc de pescuit, lanseta ta de spinning le va croi drum lin, printre obstacolele amintite, oscilantelor sau voblerelor pregătite pentru cumătra ştiucă, doar e sezonul ei, nu-i aşa?

Odată ajuns la locul de pescuit împricinat, cobori ţanţoş din maşină, dar – la prima privire aruncată spre albia râului – mai că-ţi vine să-ţi iei tălpăşiţa şi să zbori spre alte zone de pescuit mai primitoare, atât de “puţini” pescari sunt pe maluri!!!

Pentru că ştii că ăsta este unul dintre (din nefericire sau, dacă vreţi, din normalitate în Românica) puţinele locuri de pescuit care mai ascund şi în ziua de azi ştiucă, oftezi resemnat, desfaci arsenalul de năluci de pescuit şi-ţi îndrepţi agale paşii spre colţul sălii de clasă, în fapt, ca un pescar surghiunit, spre cel mai amărât loc de pescuit din toată aria vizuală.

Şi de-aici înainte, începe show-ul pescăresc: arunci în amonte, donezi nălucile de pescuit rădăcinilor de plopi, arini sau altor încrengături adăpostite pe sub ape. Arunci în diagonală, tot spre amonte, deranjezi & agăţi prima plută din deal. (urmează înjurături – din partea lui, scuze – din partea ta, Educatul, apoi tot tacâmul). Arunci perpendicular, în faţă, primeşti alte admonestări de la pescarii care au nădit zona respectivă, peste care sensibilele plute de scobar aşteaptă să fie submersate.  Dai o diagonală meseriaşă (ca unghi şi distanţă de aruncare..) stânga jos (întipărită ca în cataloagele de artă, printre-ale maeştrilor descrieri de tablouri) şi firul (textil) armat cu o lingură oscilantă grea, face pe recuperatorul de coşuleţe feeder (aici să vezi onomatopee!)... Şi povestea continuă imperturbabil, minute în şir, indiferent de punctele geografice alese de spinningar sau de pescarii (sportivi, recreativi?J) la care ne raportăm sau pe care i-am deranjat (involuntar?).

Dacă aş fi fost întru totul pescar aş fi spus că am avut câteva capturi (cel puţin!!!) şi că am lăsat asistenţa fără cuvinte... Dacă...

Cum sunt doar un simplu pescar, ca şi tine, şi nu mint niciodată când vorbesc despre partidele de pescuit la care am participat, trec peste aceste închipuiri pescăreşti, în care un boiştean devine instantaneu (nu peste noapte, cum spun poveştile pescăreşti – şi nu numai) păstrăv, o zglăvoacă (O tempora, o mores!) somn, şi alte năzbâtii de gen, şi spun, ca (un) modest pescar recreativ (asta-i pentru nea Fane’ federalul), că dacă n-ar fi fost acea pădure de bolognese, lansete de feeder s.a.m.d., cu siguranţă paparazzii mă surprindeau în fotografii cu cele mai focoase şi mai uriaşe ştiuci, nemaivăzute pe aceste plaiuri! (J J)

Cum orice partidă de pescuit are, ca şi compunerea de la limba română pe care am învăţat-o tocmai prin clasele primare (poate de aceea şi iubeam/iubesc această scriere), introducere, cuprins şi încheiere, încalec şi eu aici pe-o şa, dureroasă de altminteri când juvelnicul este gol, dar pe cât de aspră, pe atât de sinceră, şi vă invit la... următoarea partidă de pescuit!

Fire întinse!!!