Sezonul de pescuit la păstrăv: debut ratat de 1 Mai

Deşi (prea) multă lume asociază data de 1 mai (sau Mai…) cu o sărbătoare cu iz comunist ori, mai recent, dedicată mititeilor încinşi la grătar, hectolitrilor de bere îndiguite pe traseul pierzaniei şi insipidelor manele împrăştiate de/din boxele limuzinelor înşiruite în neştire de nişte… (puncte, puncte…);

… pentru pescarii iubitori de pasteluri la debut de primăvară (montană, pentru că pe acolo ne poartă paşii şi… nălucile), unde păstrăvul indigen îşi devoalează infinitul de culori, acum marginalizaţi de nişte „legi” tâmpe, prin care suntem nevoiţi să îndurăm pauze imense între metehnele nestudiate ale „autorităţilor” şi pasiunea împărtăşită de a pescui, sau, mai grav, între a fi pescar cinstit (…fraier, după spusele multora) sau braconier, neştiinţa (ca să menţin un ton civilizat) acestui Ordin privind prohibiţia în 2014, al cărui text de lege ar fi vrut – din ceea ce am înţeles - să îngrădească doar pescuitul la ştiucă şi în prohibiţia generală, după ce ar fi ieşit din perioada sa dedicată (25 martie), dar a fost atât de bine formulat încât i-a lovit din plin şi pe iubitorii pescuitului la păstrăv, care şi aşa „beneficiau” şi până în prezent de un sezon foarte scurt, neştiinţa – spuneam – întunericul şi fuga din care se nasc nişte acte oficiale te loveşte direct şi te lasă fără replică de cele mai multe ori.

1 Mai era echivalentul debutului (şi aşa al) ultra-redusului sezon de pescuit la păstrăv. Cu alte cuvinte, distanţa aia neverosimilă - pentru împătimiţii pescuitului la păstrăv, de la 15 septembrie, până tocmai în primăvară, pe 1 mai (aproximativ 7 luni şi jumătate), repet, niciodată studiată în interesul pescarului recreativ/sportiv pentru că această prohibiţie nu se pliază strict pe perioada de înmulţire a păstrăvului, era matusalemică ca şi aşteptare, iar acum i s-a mai adăugat o lună calendaristică.

După ce, în urmă cu câţiva ani, când s-a înfiinţat Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, se semnase un protocol între această agenţie (ANPA) şi Regia Naţională a Pădurilor, protocol prin care RNP era împuternicită să administreze resursele vii ale apelor montane din România, iniţial fără a percepe taxe în plus posesorilor de permise de pescuit ANPA (lucru nerespectat niciodată de RNP), iată că acest Ordin privind prohibiţia pe anul 2014 loveşte şi el în tot mai puţinii adepţi ai pescuitului cu adevărat sportiv (termenul „sportiv” nereferindu-se la pescuitul de competiţie, care a stârnit şi el tot felul de dispute), cărora le mai lasă 3 luni şi jumătate de pescuit într-un an calendaristic.

De altfel RNP-ul, căruia nu-i convine această situaţie, pentru că pierde o lună de… taxe de pescuit, a cerut clarificarea situaţiei, iar răspunsul (preluat de pe site-ul oficial al RNP) este edificator: