Spinning cu crankbaits-uri. Secrete, tactici...

Aşa cum am mai amintit şi în alte materiale de pe acest blog, folosirea voblerelor de tip crankbaits în spinning uşurează pe undeva „munca” pescarului (sau, din punctul de vedere al marilor maeştri, o… subminează), pentru că de cele mai multe ori ne intersectăm cu tehnica pescuitului la linguriţe rotative, simpla mulinare a firului - mai rapidă sau mai înceată - fiind suficientă pentru a pune în mişcare corect năluca buclucaşă şi pentru a activa pofta de mâncare şi de… atac a peştilor răpitori.

Crankbait de la Salmo...

Dacă pentru pescarii amintiţi există în acest caz multe avantaje (inclusiv – sau mai ales – abandonarea chinuitorului, pentru mulţi dintre noi, drum al descifrării tehnicilor de pescuit cu jerkbaits-uri), pentru producătorii de voblere (incluzându-i aici şi pe temerarii făurari de năluci home-made) realizarea unui vobler de tip crankbait înseamnă măiestrie dusă la perfecţiune, pentru că dacă în cazul celorlalte năluci mai poţi interveni personal prin jocul lansetei - de exemplu - aici lucrurile sunt bătute în cuie: voblerul trebuie să lucreze corect, fără răsuciri în apă, şi să transmită vibraţii către răpitorul urmărit. Pentru că aceste năluci acţionează în primul rând asupra liniei laterale a răpitorilor, cea care le detectează rapid vibraţiile din apă, înainte de a le desluşi forma sau culoarea. Cum tot mai multe crankbaits-uri sunt proiectate şi cu (cel puţin) o cameră cu bile, în condiţii de ape limpezi şi lipsite de agresivitate (curenţi), mesajul vibratil al acestora ajunge la distanţe inimaginabile pentru unii pescari.

O altă componentă foarte importantă a acestor voblere este barbeta, pentru că în mare măsură de ea depind atât adâncimea (maximă) de evoluţie, cât şi dansul cu care vrea să-şi seducă partenerii răpitori (o barbetă scurtă şi poziţionată cât mai vertical, de exemplu, este de apanajul voblerelor care acţionează la adâncimi superficiale/spre suprafaţă, în timp ce opusul – barbetă lungă şi paralelă cu axul orizontal al voblerului, născocesc o nălucă submarin, în stare să cerceteze secretele adâncurilor).

...si de la StrikePro

Barbeta mai are, din când în când, şi rol de salvator al nălucilor (implicit a bugetului nostru), pentru că – mai ales în cazul crankbaits-urilor floating (plutitoare) – o scurtă stopare a recuperării firului îi ridică acesteia poziţia şi o face aptă să depăşească eventualele (de fapt… prea multele) obstacole agăţătoare de sub apă.

Şi dacă totul este aşa de simplu şi de frumos în tehnicile pescuitului la răpitori cu crankbaits-uri, care ar mai fi aportul nostru de pescari meseriaşi în revendicarea succesului sau asumarea eşecului pe malul apei?

În primul rând – cel mai probabil – ştiinţa de a alege, din zecile sau sutele de năluci, a modelului potrivit/prinzător la acea oră, dintr-un spectru larg de mărimi, gramaje, evoluţii, culori ş.a.m.d. (doar n-o să pescuim la biban cu crank-uri de 8-10 cm – deşi la cât este de hulpav poate ataca şi o asemenea nălucă, dar foarte rar – iar somnul cu nişte mici delicatese pentru clean; sau, vara pe caniculă, nu o să căutăm avatul cu voblere de mare adâncime, iar şalăul trăgând popper-ele cu viteză la suprafaţa apei).

Forma şi evoluţia nălucii au un rol foarte important şi în atacarea curenţilor râurilor, deoarece alegerea unor crankbaits-uri nepotrivite (insuficient echilibrate, cu barbete nepotrivite ş.a.) le pot transforma în veritabile sperietori pentru peşti, pentru că forţa apei le transformă din năluci în… morişti de apă.

Cateva home-made-uri haiduc

În recuperarea (firească şi… simplă) a crank-urilor trebuie să avem totuşi grijă să nu devenim prea monotoni, mai ales atunci când peştii căutaţi sunt mofturoşi şi nu răspund stimulilor trimişi, căutând să aducem mici variaţii în recuperare (stopări, mici jocuri din lanseta, atât în plan vertical, cât şi orizontal).

Nici alegerea culorii potrivite a nălucii nu este nici pe departe de neglijat, fiecare dintre noi având deja o serie de voblere categorisite ca „prinzătoare”, iar altele de partea „ghinionistelor”, care deja stau prea mult prin trusă. Există deja şi o serie întreagă de materiale scrise pe această temă, unele mai profesionist, (multe) altele mai empiric, însă de cele mai multe ori ca urmare firească a experienţei căpătate de-a lungul anilor şi a orelor/zilelor petrecute pe malurile apelor, la pescuit.

Pentru că, la urma urmelor, practica bate orice teorie, dacă ne referim strict la pescuit (sau viaţa bate filmul, nu-i aşa?).

Fire întinse să aveţi, oriunde v-aţi afla!!!