Pescuit la răpitori: pseudo-spinning de vară

Revin după o pauză mult prea lungă, atât de scris pe blog, cât şi, mai ales, de pescuit la spinning, motivele fiind variate, dar două dintre ele detaşându-se însă în „clasament”: vremea deosebit de capricioasă (precipitaţii abundente, nivel crescut al râurilor, turbiditatea excesivă a acestora pentru un pescuit cu năluci reuşit – doar practicanţii pescuitului la feeder, îndeosebi cei care au căutata mreana, având mai multe „succesuri”), plus o suită de probleme personale delicate (este ştiut faptul că, de obicei, te trezeşti cu toate deodată pe cap), care m-au forţat să ajung mult mai rar pe malul apei, la un pescuit de clean, avat sau ştiucă.

Pe undeva (acum vorbeşte pescarul egoist din mine…) vremea - de multe ori imposibilă – sus amintită a atenuat oarecum chinurile unei altfel de prohibiţii la pescuit, dictate de cu totul alte motive decât cele înşiruite, an de an, de legiuitor.

Râul Bistriţa la Broşteni

Cred că puţini pescari din ţară se pot lăuda că au avut în anotimpul călduros un aliat în partidele de pescuit (cei care o fac, au fost cu siguranţă răsfăţaţi de noroc), multe din râurile ţării provocând chiar inundaţii devastatoare, condiţii în care numai despre pescuit sportiv nu se poate discuta.

În aceste condiţii, am reuşit totuşi să mă strecor de câteva ori, pentru câte 2-3 ore (şi alea de obicei nepotrivite unui pescuit de succes), prin labirintul vremii duşmănoase şi a celorlalte „datorii” apăsătoare, prilej cu care mi s-au reconfirmat multe din spusele din articolele precedente de pe acest blog (articole pe care vă invit şi pe această cale să le parcurgeţi):

- chiar şi în condiţii de turbiditate crescută a apei, cu schimbări de nivel şi de presiune, cleanul rămâne cel mai fidel partener al iubitorilor de spinning pe râuri, fericindu-ne cel mai des cu câte o nălucă ascunsă-n gâtleju-i larg.

- în ape tulburi, nălucile mai „zgomotoase” au făcut legea, fie că ne referim la linguriţe rotative, fie că vorbim despre voblere, acestea din urmă putând avea şi avantajul sunetului transmis de bilă/bile (în cazul voblerelor rattling), pe lângă vibraţiile obişnuite.

Rattling de succes pe ape tulburi...

- braconajul piscicol nu numai că nu mai cunoaşte limite de spaţiu şi de timp, dar îşi continuă trendul ascendent în privinţa agresivităţii, inventivităţii şi nepăsării/nesimţirii, acestea din urmă atât din partea practicanţilor, cât şi a „ocrotitorilor”.  

- râurile noastre sunt tot mai sărace în peşte (răpitori şi paşnici deopotrivă), dar tot mai înţesate de exploatatori, fie că vorbim de proprietarii de balastiere (extrem de multe ilegale), de vânătorii de certificate verzi, care distrug iremediabil natura cu microhidrocentralele lor, de braconierii amintiţi mai sus, chiar şi de riverani ş.a.m.d.

...şi o rotativă excelentă în aceleaşi condiţii

Ar fi mai multe bile negre de adăugat vizavi de pescuitul pe apele publice din România, începând de sus, de la legiuitor (pentru că tot vorbim de pescuit, peştele de la cap se împute, după cum spune şi proverbul), trecând mai apoi pe la „ocrotitor” şi ajungând în final chiar şi la noi, cei din spatele lansetelor.

Cu speranţa că toamna (adevăratul anotimp al răpitorilor şi, mai ales, al pescuitului la spinning), care deja dă semne bune de debut (mai multe zile fără ploi abundente sau furtuni), vă va surprinde tot mai des pe malurile apelor, iar ştiucile, şalăii, avaţii, bibanii, somnii şi… clenii vă vor dărui drill-uri de neuitat, închei aici mica mea „revenire”, urându-vă, ca de obicei,

Fire întinse!!!

p.s. După cum probabil v-am obişnuit, materialele mele se referă strict la pescuitul pe apele publice (cu preponderenţă râuri), sălbatice dacă vreţi, unde reţetele de succes în pescuit devin, pe zi ce trece, tot mai puţine şi mai îndepărtate decât cele referitoare la pescuitul în incintele private, care este, de altfel, o cu totul altă mâncare de peşte.