Dragi prieteni pescari, peste
numai câteva zile putem spune că a mai trecut un an peste lansetele şi
mulinetele noastre, dar şi (argintiu) peste tâmplele noastre sau, mai dureros,
peste speranţele într-un viitor, cel puţin „pescăresc”, mai bun.
Deşi păstorit de semnul
zodiacal chinezesc al calului de lemn, care munceşte din greu şi le aduce
foloase tuturor celor care trag chiar şi în neştire de el, pescuitul în/din România şi-a continuat imperturbabil panta
descendentă din ultimii ani, ca absolut orice sector sau domeniu de activitate
din patria noastră scumpă, dar miştocăresc condusă şi – mai ales – jefuită în
mod constant. Râurile noastre, mândre cândva şi doldora de peşti (în pofida
braconajului practicat de riverani, strict pentru consum propriu în acele
timpuri, şi a lipsei totale de „disciplinare” pescărească), au ajuns să-şi
etaleze tot mai des neputinţa în faţa noastră, a pescarilor (recreativi/sportivi,
după spusele unui text de lege idiot), în proporţie aproape directă cu
nepăsarea de care dăm dovadă cei mai mulţi dintre noi vizavi de legislaţia referitoare la pescuit, de respectul pentru natură, de implicarea voluntară şi
necondiţionată în tot ce înseamnă supravegherea şi dezvoltarea pescuitului recreativ/sportiv din
România.
Trecând dincolo de procentul
insignifiant printre pescarii din România a celor care
pescuiesc pe incintele private, uneori suprasaturate nenatural de peşti, cei
vreo 99% de pescari „obişnuiţi” sunt obligaţi, cu fiece an derulat pe filele
calendarelor, să se supună unui şir întreg de încercări dificile, materiale şi
emotive în aproape aceeaşi măsură, pornind de la legislaţia de pescuit hilară - realizată până la saturaţie prin
copy/paste-uri comode, de nişte birocraţi bine plătiţi, dar foarte slab
instruiţi - care lasă loc nu numai interpretărilor, ci oferă, în acelaşi timp,
cu generozitate, băieţilor isteţi, tot felul de portiţe interpretative, şi
finalizând cu lipsa de interes şi de reacţie a angajaţilor instituţiilor care au
în statut administrarea şi prezervarea pescuitului
din România.
Uitaţi-vă numai puţin, în
treacăt, pe site-ul celor care păstoresc pescuitul
din România (anpa.ro) şi o să observaţi imediat (dez)interesul şi „promptitudinea”
de care dau dovadă vizavi de plătitorii de permise de pescuit! După minunile
din anii precedenţi (nu mai puţin de 10, aniversari şi ineficienţi!!!), anul
2014 a stat în mod deosebit, pe site-ul de interes ANPA, sub două însemne:
- filiala Dobrogea (pe unde o
fi Delta Dunării, cea mai căutata destinaţie printre pescari?) a stat mai tot
anul în avarie (cu alte cuvinte: „în curs de actualizare” – vizavi de tarife,
reguli etc.);
- judeţul Suceava (dragul meu
judeţ, de baştină şi de… trai) are/a avut tarifele (pentru nemembrii de asociaţii
– aşa cum cred că ar trebui să fim toţi practicanţii pescuitului "recreativ") „în curs de
negociere” cu AJVPS pe tot parcursul anului, după cei 10 ani de provizorat în
pescuit şi de procese AJVPS Suceava – ANPA interminabile.
Nu mai amintesc de procedura
greoaie şi anormală de obţinere a unui permis
de pescuit, cu care o să vă ţin la curent pe blog foarte prompt, ca şi
până acum, dar nici despre pescuitul de
competiţie, care este revendicat tot mai vehement de o struţo-cămilă de
subsol albaiulian.
Fire întinse şi… Sărbători de
iarnă fericite!!!
p.s. aşa cum v-am obişnuit,
dacă nu intervine vreun accident nefericit (ca în 2012), voi veni înainte de Revelion cu o nouă urătură pentru pescari, în ton cu cele (pe care vă invit să le lecturaţi, dacă nu aţi făcut-o deja, accesând link-urile următoare) din
2011, 2013 şi 2014.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu