Răchitele Siretului |
Exasperat de, probabil, cel
mai nefast debut de sezon de pescuit din ultimii ani pe râul Suceava, care
moare încet-încet datorită sutelor de balastiere care-l îneacă în mâluri grele,
am aterizat, ca de obicei în ultima vreme - în mare viteză, într-o după-amiază
plăcută, dar zăpăcită de vânt, pe malurile bătrânului Siret, care, deşi
braconat tot mai agresiv şi… mai la vedere, încă îţi mai poate oferi clipe
minunate şi inspiraţie pentru viitoarele poveşti pescăreşti.
Deşi îmi pregătisem şi câteva
năluci de pescuit pentru avat (linguriţe rotative şi oscilante dedicate
aspius-ului, dar şi voblere de sezon, unele de creaţie proprie - haiduc),
faptul că nu i-am observat deloc prezenţa tumultuoasă şi că aveam doar 2-3 ore
la dispoziţie pentru pescuit (şi alea ziua în amiaza mare…), m-au determinat să
mă înarmez cu lanseta light din portbagaj şi cu cutiuţele de voblere dedicate
singurului peşte care nu m-a dezamăgit niciodată: cleanul.
Primul "uriaş" |
Se spune, pe bună dreptate, că
localizarea peştilor este probabil cea mai importantă „operaţiune”
ante-pescuit, chit că aceasta poate răpi timp preţios din durata unei partide
de pescuit. Plimbându-mă, astfel, pe malul Siretului (răstimp în care m-am
intersectat, bineînţeles, cu omniprezenţii „ecranişti”, dar cu nici un pescar),
am observat că sub malul vecin, pe sub răchite, cleni mai mici şi mai mari muscăresc,
garnisind cu pleoscăituri liniştea albiei.
Pentru că – deşi mi-am propus
pentru acest sezon de pescuit – încă nu mi-am achiziţionat un echipament de
pescuit la muscă, pentru a desluşi apoi tainele acestui extraordinar stil de
pescuit (era să spun sport, dar după aia intram în treburi… federale), am
încercat să contracarez cu voblere cât mai potrivite.
Buburuza buclucaşă |
Cea mai mare problemă a constituit-o
vântul puternic (pe care nu mi-l amintesc mai prezent şi mai nervos ca anul
acesta), care-mi împiedicau lansările la punct fix a voblerelor (mici şi
uşoare), cu atât mai mult cu cât clenii ştiau una şi bună: la umbra răchitelor,
pe sub crengile dese, neapărat sub malul opus!
Asumându-mi, pentru o partidă
de pescuit promiţătoare, riscul de a atenta serios la integritatea trusei de
voblere, am ales mai întâi o buburuză home-made (3 cm, 2g, floating), cioplită
mai demult, şi după care nu aş fi suspinat prea tare dacă-şi găsea sfârşitul
prin crengile vreunei răchite. După câteva aruncări ratate, în care am încercat
din răsputeri să-mi calibrez lanseurile după direcţia şi viteza vântului
(oscilantă, deloc constantă), voblerul buburuză a aterizat perfect şi a adus cu
sine la mal primul clean de Siret pe anul acesta, în fapt un clenuţ sub
dimensiunile legale, agăţat superficial de buza superioară (se observă în
fotografie) şi eliberat imediat după… poză.
Au urmat 3-4 rateuri la marea
artă, chiar şi cu cleni mult mai îmbrăcaţi, datorate ancorei prea mici care
înzestra buburuza-vobler, aşa că am hotărât să schimb voblerul (fiind prea
scurt timpul dedicat pescuitului, nu m-am încurcat cu schimbarea ancorelor de
pe vobler), şi am trecut pe un clasic prinzător în zona respectivă şi în
condiţii similare de pescuit (temperatura apei, limpezimea ei etc.): Strike
Pro Baby Pro EG-036, culoarea 021OB (2,5 cm, 2 g). Rezultatul? Mai puţine
rateuri, mai mulţi cleni şi clenuţi, câţiva dintre ei chiar frumoşi, care s-au
întors, rând pe rând, în apele Siretului şi care sper că vor avea norocul să
dribleze plasele numeroaselor ecrane sau setci din zonă.
În cele din urmă voblerul însuşi s-a sacrificat pe altarul spinningului,
împodobind (şi acum, cel mai probabil) una dintre răchitele de pe malul opus.
Captura zilei – impropriu spus, de fapt a celor câteva ceasuri de
spinning pe Siret – avea să vină tot la un vobler home-made haiduc
(4,5 cm, 3,5 g), numai că de data asta din plin şuvoi, iar drill-ul
(nefilmat, din păcate) cu un clean neaşteptat de bătăios de vreo 40 cm (pe un
fir Trabucco T-Force Spin Pike de 0,16 mm, pe care l-am folosit pentru prima
oară la clean, până acum tot evitându-l din cauza culorii închise) mi-a
reamintit de ce iubesc atât de mult spinningul!
În speranţa că râul Suceava va redeveni cât de cât limpede vreodată
(nicio şansă, spun balastierele!!!) şi ne va putea oferi măcar câteva partide
de spinning, fie el şi la clean, cu atât mai mult cu cât sezonul de pescuit
pentru “nord-estici” este mult mai scurt decât în alte zone (mâine-poimâine
bate iarna la uşă!), vă doresc fire întinse în continuare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu