In zare, pescari cautand scobarul |
Ca mai toate partidele de pescuit narate pe acest blog,
nici cea de faţă nu face excepţia de la o evadare scurtă la pescuit (spinning),
după orele de serviciu, pe râul care străbate oraşul – în cazul meu, Suceava.
Cu alte cuvinte, un nou episod de street fishing, pentru că partidele de pescuit dedicate, cărora le acord mai mult
timp şi mai multă pregătire s-au împuţinat dramatic, din motive independente de
voinţa mea. Au rămas, la loc de frunte, minipartidele de pescuit de câteva ore
(cu indulgenţă!), în locuri apropiate şi, de cele mai multe ori, înţesate de
pescari, spinning-ul fiind în aceste condiţii un stil de pescuit… îngrădit şi
de multe ori, puţin eficient, datorită imposibilităţii de a sonda cu voblerele,
linguriţele sau plasticele moi, toate locurile care ne fac cu ochiul.
Trebuie să mărturisesc că deşi sunt un împătimit
iremediabil al spinning-ului la răpitori, în acest an, datorită imposibilităţii
de a-l practica tot timpul (râul Suceava a fost mult timp prea tulbure,
datorită precipitaţiilor din amonte, dar şi a zecilor de balastiere), am pus,
după mulţi ani de abstinenţă, mâna pe vargă şi pe bologneză (bune şi astea la
timp de criză…), şi am purces de câteva ori, împreună cu doi prieteni şi colegi
de serviciu – Bogdan şi Ștefan, vă salut! – la câte o „cărăşeală”
pe un iaz apropiat, ba chiar şi la o partidă de pescuit la scobar la feeder,
pe râul care udă malurile fostei Capitale a Moldovei.
De data aceasta, profitând de ziua (mai) scurtă de serviciu
de la sfârşitul săptămânii, mi-am aruncat în portbagaj o lanseta light (2,40m,
2-12g) şi o mulinetă echipată cu fir textil (10 lb.), terminat într-un înaintaş
fluorocarbon, lung de vreo 40 cm. Pornit către un spinning la clean, am
ales firul textil datorită faptului că albia râului ascunde multe crengi,
pietre sau alte agăţători, iar textilul creşte exponenţial rata recuperării
nălucilor agăţate. Înaintaşul de fluorocarbon, deşi ceva mai rigid (motiv
pentru care unii pescari nu-l folosesc, considerând că influenţează evoluţia
nălucilor – lucru adevărat de altfel, dar numai până la un punct, dacă ne
raportăm la năluci extrem de mici şi de uşoare) nu numai că este invizibil în
apă, dar este şi mult mai rezistent la abraziune faţă de firul împletit. Faptul
că în zona respectivă te poţi trezi oricând şi cu o ştiucă sau o mârliţă, m-au
determinat să renunţ la folosirea unei lansete UL (ultra-light), în favoarea
celei light, dar şi la utilizarea înaintaşului fluorocarbon, care poate juca la
nevoie, cu succes, rolul de strună.
Faptul că soarele amiezii strălucea puternic pe bolta
cerească sau că începutul lunii septembrie stătea încă sub zodia caniculei, nu
m-au împiedicat să sper că voi avea parte de adrenalină în drill-urile aşteptate
cu prietenul clean.
O linguriţă rotativă Mepps Aglia nr.1, cu paleta arămie
(am decis să merg la pescuit de data aceasta exclusiv cu „table”, lăsând
trusele cu voblere acasă), pe care am lipit o bucăţică de folie holografică
argintie de la – aţi ghicit – o sticlă de vin (după cum am povestit la trucuri pescăreşti), a fost prima alegere pentru o apă uşor tulburie, caldă şi destul
de scăzută. Curentul, nu foarte
puternic, se spărgea uşor de o cioată uriaşă şi plină de rădăcini (altădată
scufundată în întregime sub apă), iar eu mi-am început, cu aruncări spre amonte
şi recuperări rapide, dictate de forţa curentului şi de obstacolele din apă,
căutările.
Lingurita buclucasa |
După câteva minute în care am reuşit să sondez înainte şi
stânga/dreapta toate cotloanele, mi-am făcut, în minte, o hartă aproximativă a
adâncimilor şi a principalelor obstacole care pândesc de sub apă. Apoi,
insistând prin faţa cioatei vizate, deşi am avut parte şi de câteva semi-agăţături,
m-am trezit cu lanseta încovoiata spre maxim! Primul drill la spinning, după o
perioadă de secetă destul de lungă! Forţa iniţială a loviturii primite în
lansetă m-a determinat să slăbesc imediat frâna mulinetei, dar şi să realizez
că nu poate fi, nici pe departe, vorba de vizita unui clean. Cum locul
respectiv adăposteşte, cu siguranţă, şi ştiuci, eram convins că dinţoasa
cumătră este vinovata şi mă rugam, în gând, să-i reziste fluorocarbonul în
periuţa de dinţi.
Încrengăturile din apă, unde mi-aş fi luat adio în mod
sigur atât de la captură, cât şi de la nălucă, m-au forţat să scurtez la maxim
drill-ul, bazându-mă pe rezistenţa unui fir textil – PP – care pe mine nu m-a
trădat (aproape) niciodată, iar surpriza de la capătul firului m-a lăsat fără
cuvinte preţ de câteva secunde: un şalău
frumos şi… ghebos, care, profitând şi de puterea mică a lansetei, mi-a trezit
adrenalina din amorţire. Surpriza a fost mare pentru că nu credeam că există şi
şalău în acest sector al râului pe
care-l bat de ceva ani, fără să-i văd spatele sau să aud poveşti pescăreşti
despre acest extrem de îndrăgit peşte răpitor. Plecat la pescuit cu dedicaţie la clean, aşteptându-mă
doar accidental la un atac de ştiucă, iată că păşisem pe un tărâm nou: spinning la şalău!
Odată emoţiile risipite, mi-am reluat jocul, de data asta
ceva mai în aval, fără a avea însă parte de acţiune timp de vreo 20 de minute,
aşa că mi-am reocupat locul norocos, tot pe urmele cleanului. O aruncare mai
lungă în amonte mi-a agăţat linguriţa în rădăcinile unei cioate mai mici şi mai
puţin vizibile deasupra apei, aşa că, după ce am sondat apa şi am realizat că
nu depăşeşte 70-80 de cm, am hotărât să intru să o recuperez, apoi, dacă tot
urcasem vreo 15 metri să arunc şi de acolo, dar de data asta în aval. La a doua
recuperare, chiar în preajma cioatei care-mi agăţasem năluca, un nou atac
violent şi – aţi ghicit de-acum – un nou şalău
la capătul firului, scos cu dificultate dintre crengile răsfirate ca o
veritabilă caracatiţă. Uimirea mea a
atins cote impresionante, mai ales că abia răscolisem locul respectiv la
recuperarea nălucii agăţate, iar adâncimea destul de mică a apei cu greu m-ar
fi trimis cu gândul la prezenţa vreunui şalău,
fie el şi numai în trecere.
Aşadar, cele două-trei ore petrecute pe malul apei în
cătarea cleanului, nu numai că mi-au adus emoţiile a două drill-uri cu un
partener neaşteptat în zona respectivă - şalăul,
transformându-se într-un veritabil spinning
la şalău, dar mi-au confirmat, o dată în plus, că nu există reguli bătute
în cuie atunci când ne referim la pescuit (în cazul de faţă: pescuit în miezul
zilei pe caniculă, şalăi prinşi în apă mai puţin adâncă şi în curent destul de
puternic, năluca folosită – linguriţa rotativă, nu silicoanele iubite de şalău ş.a.m.d).
Scurta partidă de pescuit s-a încheiat cu două capturi de
clean (în cele din urmă!) - după ce linguriţa prinzătoare de şalău era să-şi
găsească sfârşitul tot într-o cioată, a suferit „deranjuri” şi a fost înlocuită
cu una Tiger nr.2, de la acelaşi producător - şi cu o mârliţă care m-a salutat
din mers exact la malul apei.
Fire întinse!
p.s. Lipsa aparatului foto, greutatea manevrării de unul
singur a peştelui capturat în siguranţă, dar şi un telefon mobil mai puţin
performant, m-au privat de realizarea unor fotografii elocvente.
Poate vă interesează şi:
- Pescuit la răpitori toamna –mini-partida de pescuit de după servici
- Avatul– miştocarul partidelor noastre de pescuit
- Cleanul – cel mai bun prieten al pescarului
- Spinning cu buzunarul aproape gol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu