Continuăm aşadar capitolul
dedicat speciilor de peşti cele mai apreciate şi mai căutate de către
pescarii sportivi (sau recreativi) din România, continuând cu:
Bibanul (Perca
fluvialitis)
Familia: Percidae
Alte denumiri: asprişor, baboi
, boşman , bubuioc, costruş , ghiban, ghebuş, zborâş ş.a.
Caracteristici: Trup ovalar,
comprimat în regiunea anterioară, spatele arcuit, gura mare, cu falca de jos
proeminentă, dinţi mărunţi şi deşi; solzii bibanului
sunt mărunţi, aşpri, zimţaţi pe margini; operculul se termină cu un ţep ascuţit
în partea finală; aripioarele dorsale sunt aproape lipite între ele şi sunt
pline de ţepi tari (foarte dureroşi pentru... mâinile noastre); culorile
corpului (unele dintre cele mai frumoase, printre peştii noştri) diferă în
funcţie de mediul în care trăieşte bibanul:
verde cenuşiu spre negru pe spate, verde cu reflexe arămii pe părţile laterale,
burta alb-cenuşie, cu nuanţe galbene adesea; bibanul este un peşte vărgat, lateralele sale fiind traversate, de
sus în jos, de 5 până la 9 dungi mai închise la culoare.
Răspândire:
Dunăre, râurile colinare şi de şes, urcând adeseori până înspre zona montană
(zona mrenei), lacuri de acumulare şi bălţi.
Dimensiune&greutate
medie: 30 cm (excepţional 50-60 cm); 200-500 g (excepţional 2-5 kg).
Dimensiune minimă legală: 12 cm
Metoda de pescuit recomandată: Pescuit
cu momeli artificiale.
