Chiar şi în zilele noastre,
când magazinele de pescuit au rafturile încărcate cu tot felul de prafuri din
care se prepară nade şi momeli pentru pescuitul staţionar, banala mămăligă
rămâne campioana (detaşată de multe ori) frecvenţei, dar şi a cantităţii
folosite de către pescari, fie că este utilizată în stare brută (mai ales la
nădire), fie că intră în diferite combinaţii de nade şi/sau momeli, mămăliga
făcând parte de altfel din meniul oricărui peşte nerăpitor (crap, caras,
babuşcă, roşioară, lin, clean, mreană, scobar etc.).
Mămăliga „simplă” se obţine
din făină de porumb fină (cernută prin sită deasă), pe care o fierbem în
proporţie de 1:1 cu apă, apoi o răsturnăm şi o turtim pe un fund de lemn. Dacă
vrem să o folosim pe cârlig, ca momeală, mai trebuie fiartă o dată, de data
asta într-un săculeţ din pânză rară, timp de circa 30 de minute, apoi se
teşeşte din nou pe un fund de mămăligă şi se lasă la uscat, putând fi folosită
în cârlig sub formă de cubuleţe tăiate cu cuţitul sau de bile, formate cu mâna.
În afară de această mămăligă,
pescarii obişnuiesc să folosească combinaţia făină de porumb – făină de grâu
(la fel, în proporţii egale între ele, dar şi cu apa), în care pot adaugă şi un
ou pentru a lega mai bine compoziţia.
