Pescuit staţionar: mămăliga şi reţetele sale

Chiar şi în zilele noastre, când magazinele de pescuit au rafturile încărcate cu tot felul de prafuri din care se prepară nade şi momeli pentru pescuitul staţionar, banala mămăligă rămâne campioana (detaşată de multe ori) frecvenţei, dar şi a cantităţii folosite de către pescari, fie că este utilizată în stare brută (mai ales la nădire), fie că intră în diferite combinaţii de nade şi/sau momeli, mămăliga făcând parte de altfel din meniul oricărui peşte nerăpitor (crap, caras, babuşcă, roşioară, lin, clean, mreană, scobar etc.).

Mămăliga „simplă” se obţine din făină de porumb fină (cernută prin sită deasă), pe care o fierbem în proporţie de 1:1 cu apă, apoi o răsturnăm şi o turtim pe un fund de lemn. Dacă vrem să o folosim pe cârlig, ca momeală, mai trebuie fiartă o dată, de data asta într-un săculeţ din pânză rară, timp de circa 30 de minute, apoi se teşeşte din nou pe un fund de mămăligă şi se lasă la uscat, putând fi folosită în cârlig sub formă de cubuleţe tăiate cu cuţitul sau de bile, formate cu mâna.

În afară de această mămăligă, pescarii obişnuiesc să folosească combinaţia făină de porumb – făină de grâu (la fel, în proporţii egale între ele, dar şi cu apa), în care pot adaugă şi un ou pentru a lega mai bine compoziţia.

Nade şi momeli pentru clean - reţete din bătrâni

Continuând seria reţetelor (cunoscute/amintite mai mult sau mai puţin) din bătrâni folosite cu succes în pescuitul staţionar, astăzi vă voi prezenta o serie de nade şi momeli pentru clean, unul dintre cei mai vrednici parteneri de pescuit care încă mai populează majoritatea apelor noastre, de la câmpie, până înspre creierul munţilor, unde-şi împarte teritoriul cu păstrăvul.

Clenut de Suceava

Deşi personal caut cleanul de mulţi ani doar cu voblere şi linguriţe (atât rotative, cât şi oscilante), pot să spun cu mâna pe inimă că, pe toată perioada în care am pescuit la plută, cleanul a fost principala mea ţintă, chiar dacă din când în când mă mai vizita câte un scobar rătăcit sau câte o mreană bătăioasă. Mult timp - referindu-mă strict la nade şi momeli pentru clean – am sărit peste prima parte, adică preferam să nu nădesc locul, pentru că, deşi pescuiam la plută, îmi mutam locul foarte des şi năditul nu-şi avea rostul, practic mă plimbam încontinuu pe malurile apei, anticipând parcă spinningul pe care-l practic astăzi, deci limitându-mă în a aduna de pe acele maluri şi a pune în cârlig ceea ce putea deveni cu succes, în acel loc şi în acel moment, hrana cleanului (cosaşi, greieri, gândaci de Colorado, râme, broscuţe, lipitori ş.a.m.d.).

Nade şi momeli în pescuit - reţete din bătrâni (1): scobarul şi mreana

 Pentru că vreo doi amici mi-au reproşat, mai în glumă, mai în serios, că materialele de pe blog ating în principal subiecte referitoare la pescuitul peştilor răpitori, care are mai puţini adepţi decât practicanţii pescuitului staţionar (fie el pescuit cu pluta sau pescuitul la fund) şi datorită faptului că apariţia pe piaţa pescuitului sportiv a unui număr impresionant de producători de nade şi momeli de pescuit, umbresc pe undeva reţetele tradiţionale, bătrâneşti, de multe ori mai la îndemâna noastră, mai ieftine şi/sau chiar mai prinzătoare, m-am decis – după munca de documentare aferentă - să încep un miniserial de reţete de nade şi momeli folosite (mai ales în trecut) cu succes şi împărtăşite de pescari cu experienţă în pescuitul staţionar, cele câteva reţete prezentate fiind doar o picătură ce se pierde în marele ocean al nadelor pescăreşti.