Deşi prin alte părţi ale ţării primăvara pare să-şi fi intrat deja în
drepturi de ceva vreme, încă de prin luna februarie (ocazie cu care nu pot
decât să-i invidiez profund, dar în cel mai bun sens al cuvântului, pe
iubitorii pescuitului la răpitori – şi nu numai – de prin zonele vestice şi
sudice), iar pescarii (ne)serioşi au deja câteva ieşiri la spălat voblere,
linguriţe, silicoane sau alte năzbâtii născocite cu ştiinţă şi pasiune atât de
producătorii de năluci pentru pescuit, cât şi de noi înşine, pentru a (ne)
demonstra priceperea şi din acest punct de vedere, în zona mea (de pescuit şi
de... baştină) – extrem de zgârcită la acest capitol – mai că te mai poţi
aventura la un pescuit la copcă, atât e de grăbită primăvara... Aşa că,
vrând-nevrând, mai scot o dată la curăţat/uns mulinetele, mai lustruiesc nu
ştiu a câta oară lansetele, mai cioplesc un vobler (afirmaţie adevărată, dar cu
iz de minciună – în ultimul timp n-am prea avut timp/chef de meşterit în lemn),
mă mai adap cu literatură de specialitate scrisă de alţi pescari, mai arunc o
privire la fotografiile cu capturile din anii trecuţi şi aştept să înceapă şi
pe aici, prin nord, primăvara răpitorilor.
 |
| Siretul, în amonte (Suceava-Botoşani) |
Ştiuca este cea mai scumpă la
vedere primăvara, pentru că sosirea anotimpului renaşterii naturii o găseşte în
plină reproducere, deci în prohibiţie (cu toate că legiuitorul nu se grăbeşte
deloc în ultimii ani să emită Ordinul privind prohibiţia, apariţia sa în
Monitorul Oficial petrecându-se după ce o bună parte din exemplarele de ştiucă
sunt decimate de foarte mulţi dintre aşa-zişii pescari sportivi, cât şi de
nenumăraţii braconieri). Practic, pescarii de ştiucă trebuie să se mulţumească
în acest anotimp (şi în acest... an) cu o singură săptămână de pescuit “de
primăvară”, în perioada 25-31 martie (15-31 martie pentru norocoşii care
pescuiesc în Rezervaţia Biosferei “Delta Dunării”), pentru că de pe 1 aprilie
(până la 30 mai) începe prohibiţia generală, iar ştiuca intră şi sub incidenţa acesteia,
în urma nefericitului text de lege din acest an. Aşa că oscilantele, sliderele sau silicoanele
propice unui spinning de sezon, parcă nici nu merită scoase de prin truse
pentru un timp atât de limitat. În treacăt fie spus, tot o parte a pescarilor
“sportivi” au avut grijă, în lunile de iarnă, să armeze luciul îngheţat al
lacurilor care încă mai găzduiesc exemplare de ştiucă, cu sute de “soldăţei”,
măcelărind – la peştişor viu – zeci şi sute de ştiuculiţe, mârliţe şi pixuri,
sub oblăduirea indiferenţei sau complicităţii celor care pot şi care trebuie să
apere fauna piscicolă.
