Pescuitul recreativ în 2017 – gânduri la final de an

Mârliță de Suceava 

Dragi prieteni pescari, iată că după o mult prea lungă absență de pe blogdepecar.ro, revin, spre pragul noului an, nu cu obișnuita urare pentru pescari de Nou An, urare pe care sper să o duc mai departe și anul acesta, ci cu câteva gânduri și concluzii la finalul anului 2017, an care m-a ținut, din varii motive, mai tot timpul, departe de malurile apelor, deci departe de pescuit și de pescari.

A fost anul care a debutat vijelios pe plan politic, cu sute de mii de oameni în stradă protestând împotriva OUG nr.13, an în care din acest punct de vedere am fost supuși unor continue presiuni, dezinformări la scară largă, minciuni sfruntate, mizerii politice, atacuri la justiție și tot tacâmul posibil pregătit de o guvernare pe cât de slabă și de prost intenționată, pe atât de penibilă de cele mai multe ori! Dar gata cu politica...

Clean de Siret 1

2017 a fost și anul în care am suferit cea mai grea pierdere de până acum din viață, cea a tatălui, pierdere care mi-a zdruncinat din temelii sufletul și care, prin tot ceea ce a antrenat după sine, a săpat adânc și în timpul dedicat de obicei pescuitului, reducându-l drastic.

În fine, 2017 este anul în care am început două noi proiecte (mai exact unul a început în ultima lună a anului 2016), unul pe termen (sper) nelimitat, și unul care va dura doar câțiva ani, proiecte care nu avut cum să nu se suprapună și ele peste zilele și orele închinate pasiunii pescuitului, diminuându-le fără milă.

Clean de Siret 2

În privința pescuitului recreativ (sportiv?), acesta și-a desfășurat aripile în același haos legislativ cu care ne-am obișnuit de ani buni, majoritatea apelor fiind reatribuite de ANPA cu cântec (am publicat, la momentul respectiv, pe pagina de facebook, tabelul cu asociațiile care au câștigat licitațiile), multe dintre ele fiind pierdute în instanțe de aceeași Agenție Națională pentru Pescuit și Acvacultură (fapt neadus, bineînțeles, la cunoștința publicului

Malul Siretului :(

larg, a pescarilor din România), agenție care acum este dirijată de la distanță de ministrul cel mai hazliu (și de râs, și de plâns) al momentului – Petru Daea. Timp în care apele noastre devin tot mai sărace în pești, tot mai siluite de braconieri, de balastiere ilegale ș.a.m.d. Ba unele ape (de munte) chiar dispar cu totul, pradă unor pseudo-microhidrocentrale și unor interese de grup meschine.  

Știucă de Suceava 

În acest context, AJVPS-urile nu numai că și-au tras din nou grosul apelor din România, dar demonstrează în continuare că sunt imune la schimbare (de mentalitate, de comportament), singurul lor scop nefiind altul decât încasarea cotizațiilor (tot mai mărite, de câte ori se poate) de la noi, pescarii lipsiți de alternative.

Ilustrez acest material cu imagini din cele câteva ieșiri la pescuit din 2017 (care au fost din nou partide de pescuit de scurtă durată), cu speranța (doar așa, că vine vorba...) că anul 2018 va fi pentru majoritatea pescarilor din România un an mai bun.

Și un răcușor :)

În ceea ce mă privește, sper ca timpul să-mi permită cât mai multe vizite pe malul apei, peștii să fie activi și prezenți la întâlniri, iar vorbele și imaginile mele să se aștearnă cu o frecvență mult mai ridicată pe blogul de față!  

Fire întinse în 2018!!!

Pescuit pe râu – „citirea” apei

Pentru pescarii care ajung în premieră pe malul unei ape şi sunt nefamiliarizaţi cu ea, „citirea” albiei este un element foarte important, pentru că de ea depind atât localizarea peştelui, cât şi tehnicile/tacticile de abordare a unei partide de pescuit pe râu, fie că ne referim la pescuitul staţionar, fie la spinning sau muscărit. Asta nu înseamnă că în locurile pe care le frecventăm mai des nu pot interveni modificări semnificative ale configuraţiei albiei, mai ales după creşteri importante ale debitelor râurilor, curenţii de apă fiind întotdeauna activi, nouă revenindu-ne sarcina de a descoperi şi de a exploata aceste schimbări.